Soluția Singapore pentru limitarea traficului rutier
Noi aici în România – ultimul vagon – cum ar spune unii, la lungul tren al statelor europene punem urechea la tot ce ne spun alții fără a prinde toate nuanțele. Pe scurt, suntem ușor de manipulat și de asmuțit unii împortiva celorlalți pe ideea divergențelor de opinie.
Una dintre temele actuale este dacă să trecem sau nu la mașinile electrice – cu motor electric. Din punctul meu de vedere aceasta este o teză falsă sau secundară, principala preocupare ar trebui să fie reducerea poluării prin reducerea traficului în marile orașe. Soluții sunt mai multe, nu trebuie decât să ne uităm la state care s-au confurntat cu astfel de probleme, însă una mi-a atras recent atenția – Soluția Singapore!
Adpotarea mașinilor cu motor electric nu rezolvă problema
În opinia mea, ca locuitor al Bucureștiului, doar schimbarea sau înlocuirea parcului auto civil cu vehicule cu propulsie electrică nu rezolvă decât parțial marile probeleme. Principala mare problemă este traficul aglomerat. Iar cauzele sunt două, din punctul meu de vedere, pe de o parte slaba și greoaia sistematizare a arterelor – deși acum, după 30 de ani a început introducerea sensurilor unice în cartiere, lărgirea unor atere unde a fost posibil, construcția de parcări, poduri peste intersecții, etc. S-au făcut pași, dar încă nesemnificativi raportat la ritmul de creștere a parcului auto!
Tu ce fel de exemplu ești pentru copiii tăi?
Pe de altă parte, am mai spus și am să mai afirm, faptul că se obține un trafic mai fluid și mai multe locuri de parcare nu îi va face pe oameni să renunțe la automobilul personal, ba dimportivă – aceștia își vor cumpăra și mai multe mașini pentru că nu-i așa, este și mai confortabil și mai rapid să ajungi cu mașina personală la destinație. Mă refer la traficul urban!
A doua problemă este încă slaba organizare a transportului în comun. Și aici s-au făcut progrese – evidente – dar încă nu a devenit „soluția” salvatoare. În princiupiu orarul mijlocelor de transport nu există afișat, iar în al doilea rând încă mai sunt probleme la nivelul conexiunilor și al transportului de tip navetă.
Legat de aceste două aspecte, trebuie să acceptăm că azi, nu banii sunt problema, ci lipsa de viziune, organizare și execuție.
Mai există însă un aspect, indirect. Vrem nu vrem avem o industrie auto, cu doi mari producători și o listă impresionantă de furnizori de sisteme, echipamente și servicii în domeniul auto. Dacă nu mă înșel, industria auto de la noi este unul dintre cei mai mari contribuabili la PIB. Deci, pe scurt, ca să vină bani la buget, ei trebuie să vândă, inclusiv în România, ba mai mult să li se creeze condiții să vândă și mai mult la export, inclusiv din punctul de vedere al infrastructurii și facilităților. Asta înseamnă că statul nu se poate opune, ba chiar trebuie să încurajeze vânzarea de mașini noi. Practic, singura presiune pe care o poate face este pe înoirea parcului prin impuneri fiscale sau alte reglementări – interdicții. Ceea ce într-un fel contravine sau interferează cu dreptul la proprietate garantat prin Cosntituție. Bine, aici e o nuanță – statul te lasă să cumperi orice, dar nu te lasă să utilizezi! E o discuție aici!
Acesta este contextul, pe larg, fără alte detalii. Astfel, oricum am da-o România nu va scăpa de trafic, deocamdată. Și chiar dacă de mâine toate mașinile termice ar fi înlocuite cu mașini electrice – ceea ce e imposibil – dar să presupunem că e posibil de dragul discuției – s-ar reduce emisiile, dar nu și poluarea în ansamblu care este dată și de alți factori – nu doar de gazele cu efect de seră. Traficul ar fi același!
Pe de altă parte, consctrucția mașinilor electrice și casarea celor existene ar produce tot poluare!
Oricum a-i da-o este o situație complicată și fără ieșire! Oare?
Care ar fi soluțiile?
O soluție universală sigur că nu există. Suntem cu toții diferiți, avem nevoi și priorități diferite. Dar pe de altă parte nu există probleme fără rezolvare. Pentru asta, din punctul meu de vedere ar trebui prioritizate problemele: care este primul lucru care trebuie rezolvat? care este al doilea si tot asa!
Point break cu Lamborghini Urus
Primul lucru, din punctul meu de vedere ar fi campanii clare, coerente și concise de responsabilizare și conștientizare a efectului pe care un automobil îl are asupra vieții noastre, a prezentării alternativelor și căutării permanente de soluții ce au sens la nivel local, la nivelul fiecări comunități.
Pana la urmă oamenii vor confort, acesta este dat de timpul si conditiile de deplasare. Daca transportul in comun ar rezolva asta, cel mai probabil pentru mulți și chiar pentru trafic și mediu aceasta ar putea fi soluția. Mai ales în contextul deplasărilor cotidiene, frecvente pe același traseu: casă – job, casă-școală. Sigur, cu tot ceea ce derivă de aici: transport pentru elevi și copii (nu cozi de mașini la intrarea în fiecare școală), benzi suplimentare pentru transportul în comun (vezi Dublin – două benzi pt autobuze și una pentru tursime!), conexiuni tren-metrou – autobuz, sisteme. de ride-sharing, taxi etc.
Ce faci însă cu aceia care nu vor sau nu pot renunța la automobilul personal?
Un reportaj prezentat de Deutche Welle arată soluția pe care a găsit-o statul Singapore – la problema traficului. Pe scurt, fiind un stat cu o suprafață relativ redusă, Guvernul Singapore a reglementat prin lege că numărul maxim de automobile în circulație în orice moment este de 600 0000. Asta înseamnă că peste această cifră nu se mai inmatriculează niciun autombil, nu mai primește drept de circulație. Pentru cele 600 000 de poziții s-a emis un număr egal de Certificate C.O.E. (certificate of entitlement) – un fel de certificatde drept de utilizare. Astfel, pentru a putea circula trebuie deținut un astfel de certificat per vehicul! Asta înseamnă, spre exemplu că dacă vrei o mașină nouă sau second hand din import trebuie să o casezi pe cea existentă sau în unele cazuri să o reexporți.
Training day: Porsche Experience – experiența unei zile memorabile
Datorită acestui certificat prețurile mașinilor, chiar și second hand sunt duble sau chiar triple față de alte zone de pe glob, inclusiv Europa – dacă luam în considerare același model. De aici și o primă „frână” în calea achizițiilor. Aceste certificate pot fi vândute, cedate, sau chiar tranzacționate la bursă, ceea ce crește substanțial prețul automobilului, care care desigur se adaugă TVA, taxe, impozite, asigurări etc.
Din punctul meu de vedere este o soluție radicală, care generează o piață adiacentă, și schimbă accentul de pe proprietatea asupra mașinii pe proprietatea asupra dreptului de utilizare. Ca revers al medaliei, Singapore este din punctul de vedere al vânzărilor o piață constantă, dar cel puțin a rezolvat problema traficului, deocamdată.
Reportajul este prezentat aici:
Te invit să mai citești și această opinie:
În contextul electrificării mai putem vorbi în viitor de automobile clasice?