„Gone Sailing” – antrenament pentru skipperi cu Mojo Yachting Club
La invitația Mojo Yachting Club am fost prezent ca și cursant și jurnalist din partea YachtExpert și yachtexpert.ro la prima ediție „Gone Sailing” desfășurată între 1 și 7 noimebrie în Grecia, mai exact în insulele din arhipelagurile Cyclade și Saronice.
În ciuda unui an marcat de pandemia de Covid-19 care a ținut pasionații de sailing departe de mare o bună perioadă de timp, fereastra de relaxare din perioada august- noiembrie mi-a permis totuși mai multe ieșiri pe apă decât am sperat.
Iar asta în condițiile în care Campionatul Național Offshore și Cupa României nu s-au desfășurat oficial anul acesta.
Dar atâta timp cât îți dorești ceva cu adevărat, astrele se vor alinia întotdeauna în favoarea ta. Ceea ce mi s-a și întâmplat. Mai exact toate evenimentele de sailing, în special cele de training pe care îmi propusesem să le urmez și la care am fost invitat de către organizatori, programate inițiat între martie și mai au fost reprogramate și s-au condensat în lunile septembrie și octombrie.
Am adăugat aici și o vacanță în jurul insulei Thassos din Grecia cuplată cu un delivery Kavala-Limanu în calitate de skipper și uite așa am reușit să am unul dintre cele mai fructoase sezoane de sailing de la descoperirea acestui frumos mod de viață în urmă cu câțiva ani.
Lipsa de practică
Scopul meu la momentul când am început să practic sailingul a fost să ajung la nivelul la care să pot lua o ambarcațiune cu vele în calitate de skipper – oriunde în lume – și să pot să petrec pe mare, în condiții de siguranță, cât mai mult timp cu prietenii sau familia.
Acum, printr-un complex fericit de împrejurări și oameni dragi care mi-au arătat și o altă față a sailingului, cea competițională, m-am înscris și fac parte din Clubul Sportiv Mojo Yachting.
Condiția obligatorie pentru a fi concurent în competițiile oficiale este să fii înscris într-un club afiliat Federației Române de Yachting – alături de care particip de câțiva ani în competițiile oficiale.
Cum l-am adus la Limanu pe BabyOne
Am avut astfel acces la cele mai bune lucruri ale ambelor fațete ale medaliei: pe de o parte sailingul de competiție care vine cu avantajul major că înveți foarte multe lucuri legate de trimming – reglajul velelor în funcție de vânt și traseu – și condusul ambarcațiunii pe vele, pe lângă toate celelalte beneficii indirecte obținute ca urmare a participării în competiții; iar pe de altă parte am putut experimenta și salingul de agrement sau charterul.
Dacă la noi nu se poate atunci unde?
Dar dacă pentru regate – și voi reveni asupra acestui subiect – litoralul românesc și Marea Neagră oferă posibilități decente, în privința sailingului de agrement suntem handicapați de lipsa unei infrastructuri (lipsa marinelor ca și destinații turistice și a locurilor de ancorare/acostare), de absența unui relief potrivit (insule, golfuri) și de o climă destul de capricioasă. Sau cum se mai spune printre marinarii „de o mare care se montează din senin!”.
Oricum, la noi, mai mult decât o ieșire de o zi pe apă sau cel mult petrecerea unui weekend nu prea ai opțiuni. Un motiv în plus pentru care am început să apreciez foarte mult litoralul bulgăresc, mai ferit de vânturile reci din nord, datorită poziției ca într-un golf mărginit la nord de Capul Kaliakra, dar mai ales pentru marinele mai îngrijite, mai multe, mai bine amenajate și a preocupării bulgarilor pentru această activitate exponențial mai bine pusă în valoare decât la noi.
Am făcut această paranteză mai lungă pentru a înțelege de ce Grecia rămâne pentru noi cea mai accesibilă destinație de vacanță. Desigur, mai exista Turcia, Croația și chiar Italia, dar în opinia mea „ucenicia” de skipper trebuie făcută în arhipelagurile grecești.
„Gone Sailing” sau from zero to…hero
Activitatea de saling se dezvoltă însă exponențial la noi, dar așa cum am spus din punct de vedere practic pentru activitățile de agrement litoralul nostru nu este prea ofertant, motiv pentru care nici practica făcută de școlile românești nu este ca să spun așa – diversificată.
În cele mai multe cazuri și am simțit-o chiar pe propria piele doar practica din România nu este suficientă pentru a-ți da o încredere completă că poți închiria singur, ca skipper, o ambarcațiune în Grecia.
Rețeta Mojo Yachting School – trei iepuri dintr-o lovitură
Au înțeles acest lucru și școlile de sailing, iar fiecare a căutat metode de a oferi cursanților și proaspeților deținători de Permise de Navigație categoriile C și S, posibilitatea de a-și completa cunoștiințele de sailing în condiții reale de practică.
Între 1 și 7 noimebrie 2020 am fost invitat și am participat din partea Mojo Yachting Club la prima sesiune de skipper training pe care au organizat-o „Gone Sailing Cyclades 2020”. În fapt, un pachet de tipul trei în unul format din expediție, skipper training și milles building.
Pe scurt, așa cum arată și prezentarea de pe site-ul clubului „o săptămână de practică în insulele grecești, unde ne propunem să exersăm tot ceea ce înseamnă manevra navei cu vele.
Pe rând, fiecare participant va indeplini rolul de skipper și va trebui să-și organizeze echipajul, sa manevreze ambarcațiunea, sub supravegherea unui instructor Mojo Yachting Club”.
Ceea ce îți dorești și ceea ce obții
În ciuda restricțiilor legate de pandemie și a măsurilor necesare de siguranță în această perioadă, expediția „Gone Sailing” a strâns trei echipaje alocate pe două ambarcațiuni tip monococă și un catamaran. Astfel, participanții care au dorit au putut schimba într-una din zile ambarcațiunea pentru a face practică și pe catamaran și pe monococă.
Deși accentul s-a pus în principal pe manevrarea ambarcațiunii în marine și locuri de acostare, coșmarul oricărui proaspăt skipper, formația de raceri a trainerilor – Cătălin Corduneanu, George Ghițuran și Bogdan Stanciu – a făcut ca practica de sailing să fie la fel de intensă.
Nu voi intra în detalii legate de manevrele și procedurile în sine pe care le-am experimentat în această expediție-curs, dar pot să vă spun ce am observat la final în privința mea și a celorlalți colegi de barcă.
În primul rând, pentru că fiecare venea cu un bagaj de cunoștiințe mai mult sau mai puțin bogat în privința sailingului, rolul trainerului a fost acela de a modela procedeele astfel încât la finalul zilei fiecare participant a ajuns la un nivel optim de efectuare a manevrelor propuse.
Este important de subliniat aici că rolul oricărui trainer nu este doar acela de a explica ci și de a adapta exercițiul la nivelul cursantului pentru ca acesta să poată progresa într-un mod rapid.
Acum, cel puțin în echipajul din care am făcut eu parte au fost și persoane cu experineță, dar și persoane aflate la primul contact cu sailingul adică fără permis de navigație.
Iar până la final toți au reușit să efectueze manevrele și să conducă ambarcațiunea atât la motor în marș, cât și la vele precum să să gestioneze corect manevrele de ancorare și acostare în diverse situații.
Varietatea modalităților de ancorare și acostare a fost dată și de faptul că expediția a fost cu o singură excepție prezentă într-o nouă marină în fiecare zi. Câștigul pentru noi fiind dublu, ped e o parte pentru că a trebuit ca și cursanți-skipperi să ne adaptăm la noua locație, dar și că am putut vedea mai multe posibile destinații pentru viitoarele vacanțe personale. Iar după cum știți ai o altă încredere atunci când mergi într-un loc unde ai mai fost decât într-unul complet nou.
Sailing la greu
Eu am apreciat în mod deosebit și partea de sailing, practicat chiar și pe vând puternic când s-a mers cu reef-uri (terțarole).
Deși de obicei în vacanțe nu pe mersul la vele se pune accent, ca și skipper trebuie nu doar să fii capabil să te descurci ci chiar să îți dorești să mergi cu vele acesta fiind esența sailingului, iar asta din mai multe motive.
În primul rând echipajul – poate neinițiat – îți poate cere asta, iar tu trebuie să fii pregătit nu doar să manevrezi ambarcațiunea la vele dar chiar și să faci cu cei interesați o minimă instrucție, iar pe de altă parte poți avea o problemă de motor, cum de altfel ni s-a întâmplat și nouă acum în care utilizarea velelor să devină de importanță capitală.
„Pan pan” neprogramat
Am să deschid o paranteză și am să spun că pe apă niciodată nu știi niciodată ce te așteaptă, Și fie barca cât de nouă sau de echipată oricând poate apărea o problemă.
Noi am luat o plasă la elice pe când ne apropiam de Hydra porniți fiind din insula Khytnos.
Pe o acalmie totală, fiind nevoiți să ne deplasăm la motor pe 2 noduri de vânt, ghinionul a făcut ca la un moment dat de elice să se înfășoare o plasă de ambalaj.
Pentru mine a fost o situație pe care am mai trăit-o în expedițiile mele, dar întotdeauna este ceva de învățat. Nu există o procedură standard, dar cel mai important este să oprești imediat barca și mai ales motorul și pe cât posibil să eveluezi corect situația: fie filmând sub apă fie intrând efectiv sub barcă.
Nu e importantă problema ci rezolvarea problemei
Noi am preferat a doua soluție, deși s-a dovedit imposibil să remediem pe loc problema. De aceea este indicat să existe la bord cel puțin un costum de neopren și poate un minim echipament de scufundări.
După evaluarea situației am sunat colegii de flotilă pe care i-am informat și i-am asigurat că putem ajunge la destinație prin forțe proprii. Am sunat apoi proprietarul cu care ne-am sfătuit în privința următorilor pași.
Sfatul companiei de charter a fost să încercăm să ajungem în prima marină și să chemăm un scafandru profesionist. Ceea ce am și făcut, pentru că în astfel de situații nu trebuie asumate niciun fel de riscuri. Iar ca de fiecare dată când urmezi corect procedurile costurile sunt mici, avariile mici – în cazul nostru inexistente, iar oamenii permanent în siguranță. În plus, fără a fi parte din programă situația în sine a fost un mare plus în această expediție pentru membrii echipajului.
Greșelile celorlalți – cel mai bun profesor
Foarte multe lucuri am învățat urmărindu-i cu atenție pe ceilalți. la fel de importante au fost și discuțiile cu trainerul care a venit permanent cu explicații și soluții.
Cred că la acest nivel în care toți cei prezenți își doresc în primul rând să învețe și să se perfecționeze, rolul discuțiilor de după fiecare exercițiu fiind extrem de important.
Până la urmă secretul conducerii în siguranță a unei ambarcațiuni este acela de a înțelege ceea ce se întâmplă cu barca în funcție de manevre și de condiții (val, vânt, curent, pasul elicei, etc.)
Pași mici – rezultate mari
La finalul celor șapte zile am simțit că mi-am fixat mai bine multe noțiuni. Personal am câștigat mai multă încredere și mi-am perfecționat și controlul unei ambarcațiuni cu două safrane, care se comportă ușor diferit față de una cu unul singur.
Am apreciat modul cum în fiecare zi a expediției am exersat ceva nou, inclusiv urcarea pe catarg, mersul cu dinghy și chiar diverse tipuri de noduri – lucruri esențiale pe o barcă cu vele.
Am navigat pe timp de zi și de noapte, la vele și la motor, pe acalmie, dar și la peste 25 de noduri de vânt. Itinerariul a inclus mai multe tipuri de marine și moduri de acostare, iar exercițiile și manevrele au inclus în mare parte cam tot ceea ce ai nevoie să știi la începutul carierei de skipper pe o ambarcațiune de agrement cu motor și vele.
Discuțiile la bord și pe mal s-au centrat tot pe diverse proceduri și situații ce pot fi întâlnite pe mare, multe fiind în jurul procedurilor de siguranță și a evenimentelor nedorite precum „om la apă” sau „pan pan”.
Cel mai mare câștig – oamenii pe care îi întâlnești pe barcă
Pe de altă parte mi s-a întărit din nou convingerea, pe care am avut-o și în alte expediții maritime, că întotdeauna pe barcă vei face echipaj cu oameni deosebiți, sau mai exact cu acei oameni cu care chiar trebuia să te întâlnești.
Iar poveștile, momentele din timpul zilei sau de seară la un pahar de vin, rom sau bere, muzicuța skipper-ului Bogdan Stanciu –ritmuri de blues- sau acordurile de chitară ale lui Marian – pe repertoriul folk – vor rămâne mereu printre cele mai fumoase amintiri.
Vreau să-i mulțumesc colegului de club și trainerului Bogdan „Bucs” Stanciu o enciclopedie de sailing și cu o obsesie aproape periculoasă pentru noduri care cu multă răbdare și mereu cu o vorbă bună a avut darul să ne insufle tuturor încredere.
Felicitări și concluzii
Îi felicit și pe organizatorii acestei prime ediții „Gone Sailing”, Cătălin Corduneanu – coordonatorul flotilei și artizanul programului – George Ghițuran skipper-trainer precum și pe Cristi Marinescu aflat aici în calitate de organizator și cursant.
A fost o experiență completă pe care o recomand în primul rând deținătorilor de permis de navigație, care au deja fixate noțiunile de bază și care caută să se perfecționeze sau să își îmbunătățească cunoștiințele de navigație cu scopul de a căpăta încredere în propriile abilități.